De ce ar trebui să iubim politica?

Politica și sentimentul de iubire pentru ea este ceva utopic dacă e să analizăm puțin vremurile în care trăim. Ceva ce apare doar într-o lume perfectă unde politicianul face exact ce vrea populația și totul este frumos. Wake up. Nu e așa dar putem să contribuim fiecare pentru a ajunge la o astfel de lume. Cum?

Haideți să îmbrățisăm mai mult politica.

O să râzi când citești aceste rânduri dar politica e singura noastră șansă de a ne da un upgrade la viitorul țării deci implicit și la viitorul nostru. Dacă tu nu ești interesat de ea atunci înseamnă că nu ești interesat absolut deloc de persoana ta. Nu te intereseză de tine deci poți spune într-un mod mai dur că nu prea te interesează să trăiești. Cu ghilimelele de rigoare 🙂 

De ce zic asta? Păi dacă nu te interesează politica atunci nu te interesează de familia ta. Copiii tăi merg la școală? Când ești bolnav te duci să cumperi medicamente? Ei bine, cine crezi că administrează aceste instituții? Cine crezi că se ocupă de educația copiilor tăi? Cine crezi că se ocupă de bugetul pentru sănătate în țară? Tu? Singur? Nu. Oamenii din politică se ocupă. Dacă stai și te plângi că nu merge nimic și apui spui că nu te mai interesează decât persoana ta atunci te minți singur. Dacă îți place să te minți singur, go for it.

Te interesează doar de persoana ta

Vrei să ai un job stabil? Cine se ocupă de asta? Hai că știi să-ți răspunzi singur acum :). Te descurci singur cu jobul și îți faci o proprie afacere? Ei bine ai impozite de plătit. Taxe. Tot felul de dări de mii și mii de lei anual. Dai faliment. Nu te mai descurci singur. Cine se ocupă de asta? Oare? 🙂 . Iarăși te minți singur. Dacă îți place să te minți singur, go for it.

Treaba lor, treaba voastră… când copiii tăi nu au de pe ce învăța sau nu au medicamente în caz că au nevoie atunci crede-mă că treaba lor sau treaba voastră devine și treaba ta.

Până la urmă când vorbești despre politică, vorbești despre organizarea vieții tuturor din țară. Când vrei să te gândești doar la tine, excluzând politica din viața ta, nu faci decât să te minți singur. Lumea de astăzi e construită pe politică, organizare la comun, administrare și conviețuire. Viața ta nu poate fi mai bună dacă nu te implici să faci viața altora mai bună. Dacă vrei să fii sigur că educația copiiilor tăi este una de calitate, dacă vrei să fii sigur că în caz de probleme de sănătate vei avea tu și familia ta parte de un tratament de calitate atunci e timpul să te implici. 

Norvegienii au înțeles asta. Germanii au înțeles asta. Danezii au înțeles asta. Noi când vom înțelege?

E adevărat, există oameni politici complet incompetenți. Niște imbecili fără scrupule care nu au ce căuta acolo DAR nu trebuie să confundam oamenii care se află acolo, cu scopul pe care o are politica în viața unei națiuni întregi. Ea trebuie iubită! Dacă există oameni care o pătează atunci ei trebuie eliminați de acolo iar acest lucru se poate realiza numai cu implicarea mea, cu implicarea ta și cu implicarea celor din jurul tău. Unul câte unul.

Un părinte își lovește fiul. Avem un caz oribil de a fi părinte. Ce faci? Nu mai faci copii și consideri acest concept de familie unul groaznic doar pentru că cineva se comportă urât? Nu. Îți întemeiezi propria familie și vrei să fii mai bun. Înțelegeți aluzia?

Nu mai urî atât de mult politica. Urăște-i pe cei de acolo care nu-ți ascultă dorințele. Oamenii groaznici de acolo. Corupții, penalii, infractorii, hoții. Pe ei da. Pe ei poți să îi bagi de unde au ieșit dar când vine vorba de ideea în sine de politician, încearcă să te gândești altfel. Primul pas pe care îl poți face e să te interesezi pe cine votezi. Al doilea pas e să te duci propriu-zis la vot. Al treilea pas e să te implici. Poate nu politic dar cel puțin social. Fă viața cuiva mai bună. Dacă tu o faci pentru cineva atunci altcineva o va face pentru tine prin puterea exemplului. 

Sună al dracului de utopic ce zic eu aici dar nu mi-am pierdut speranța că generația asta sau cel puțin următoarele generații pot schimba ceva. Generațiile părinților noștri au fost unele de sacrificiu. Noi ce fel de generație vrem să fim? Cei de după noi ce fel de model vor avea?

Sunt o persoană care are speranță. Sunt o persoană care vrea să aibe speranță.

Și ce fac cu chestia asta? Uneori votez, uneori scriu, uneori mă enervez. 

Oricum ar fi, încerc câte puțin să mă implic. 

Tu ce faci?

Lasă un răspuns